Ghidul complet pentru construcția unei case pasive, de la A la Z

O casă pasivă nu este un tip anume de casă, ci un standard de performanță. Poate avea orice formă și poate fi construită din lemn sau din zidărie, pe șantier sau în fabrică. O definesc cifrele pe care le atinge: căldura de care are nevoie iarna, aerul care scapă prin pereți și temperatura din casă vara.

Ghidul urmează drumul unei astfel de case în România, de la primul calcul de buget până la prima iarnă în casă. Fiecare capitol începe cu răspunsul scurt, scris îngroșat. Dacă vă grăbiți, citiți doar acele rânduri.

• 1. Ce este o casă pasivă
• 2. Casă pasivă, nZEB sau casă obișnuită
• 3. Cu sau fără certificare Passivhaus
• 4. Bugetul
• 5. Terenul și soarele
• 6. Proiectul
• 7. Sistemul constructiv
• 8. Autorizațiile
• 9. Fundația
• 10. Izolația și punțile termice
• 11. Etanșeitatea și testul blower door
• 12. Ferestrele
• 13. Ventilația cu recuperare de căldură
• 14. Încălzirea, răcirea și apa caldă
• 15. Vara în casă
• 16. Controlul calității pe șantier
• 17. Recepția și certificarea
• 18. Viața într-o casă pasivă
• 19. Greșelile care costă cel mai mult
• 20. Dicționar de la A la Z
• Întrebări frecvente

1. Ce este o casă pasivă

O casă pasivă păstrează bine căldura, primește aer proaspăt și are nevoie de foarte puțină energie pentru încălzire și răcire.

Prima casă pasivă a fost construită în 1991, în Darmstadt-Kranichstein, în Germania: patru case înșiruite, comandate de patru proprietari privați. Clădirea a fost echipată cu senzori încă din construcție și, monitorizată de atunci, a consumat în medie sub 10 kWh/m² pe an pentru încălzire, timp de peste 25 de ani. Standardul îl stabilește și îl verifică Passive House Institute din Darmstadt. Definiția completă, istoria și economiile sunt explicate în ghidul despre casa pasivă.

Numele vine de la felul în care casa se încălzește: în mare parte pasiv, din soarele care intră prin ferestre, din căldura oamenilor și din cea a aparatelor. O sursă activă de căldură rămâne necesară, dar este mică. Ca să ajungă acolo, casa respectă cinci principii:

• 1. Izolație continuă. Pereții, acoperișul și placa sunt izolate fără întrerupere. Într-un climat răcoros, valorile U ale acestor elemente sunt de obicei de 0,15 W/(m²K) sau mai bune.
• 2. Ferestre performante. Trei foi de sticlă și rame izolate. Într-un climat răcoros, fereastra completă are U de cel mult 0,80 W/(m²K).
• 3. Fără punți termice. Îmbinările sunt proiectate astfel încât să nu piardă căldură în plus. Institutul consideră un detaliu fără punte termică sub 0,01 W/(mK), iar pierderile tuturor îmbinărilor intră în calculul energetic.
• 4. Etanșeitate. La testul de etanșeitate, prin anvelopă scapă cel mult 0,6 din volumul de aer al casei pe oră, la o diferență de presiune de 50 Pa.
• 5. Ventilație cu recuperare de căldură. Aerul proaspăt intră filtrat, iar căldura aerului evacuat trece în el. Unitățile certificate de institut recuperează efectiv peste 75% din această căldură.

Pentru încălzire, standardul acceptă și un criteriu alternativ: o sarcină termică de cel mult 10 W/m². Aceasta este puterea de încălzire necesară în condițiile de frig pentru care se proiectează casa. Valorile pe metru pătrat se raportează la suprafața de referință, adică suprafața casei luată în calcul după regulile institutului. Suprafața de referință se stabilește în PHPP, instrumentul de calcul al standardului.

Pentru 100 m² de suprafață de referință, 10 W/m² înseamnă 1 kW. Aerul proaspăt necesar unei persoane poate transporta cam 300 W de căldură. La 30 m² de persoană, rezultă 10 W pe metru pătrat. O casă care se încadrează în această limită se poate încălzi chiar și numai prin aerul de ventilație.

Standardul are și cerințe pentru răcire, energie primară și confortul de vară. Energia primară include energia folosită în casă și energia necesară pentru a o produce și a o aduce până la casă.

2. Casă pasivă, nZEB sau casă obișnuită

nZEB este cerința legală pentru casele noi din România, cu câteva excepții, iar casa pasivă urmărește o performanță mai ridicată, verificată prin calcul și prin test pe casa finalizată.

Casele noi din România cu autorizații emise începând cu 31 decembrie 2020 trebuie să fie clădiri cu consum de energie aproape egal cu zero (nZEB). În forma în vigoare în octombrie 2026, Legea nr. 372/2005 cere o performanță energetică foarte ridicată și cel puțin 30% energie din surse regenerabile. Din energia primară totală, minimum 10% trebuie produsă pe amplasament și minimum 20% certificată prin garanții de origine, documente care atestă sursa regenerabilă a energiei.

Pentru o casă individuală, metodologia Mc 001-2022 limitează energia primară totală la valori între 120,1 kWh/m² pe an în zona climatică I și 147,9 în zona V. Legea are și excepții, între care clădirile independente cu suprafața utilă sub 50 m².

Standardul Passivhaus are o altă logică: limitează căldura de care casa are nevoie pentru încălzire și cere ca anvelopa să fie testată. Cifrele nu se compară direct, pentru că nZEB măsoară energia primară totală, iar Passivhaus căldura pentru încălzire. Ca ordin de mărime, BioBuilds folosește în calculele sale două repere: aproximativ 150 kWh/m² pe an pentru încălzirea unei case europene mai noi și aproximativ 350 kWh/m² pe an pentru fondul de clădiri existent.

Cele două nu se exclud. O casă pasivă trebuie să respecte oricum cerințele legale, iar certificatul ei energetic se întocmește după metodologia românească. Diferențele dintre cele două standarde sunt detaliate în comparația dintre casa pasivă și nZEB, iar clasele din certificat în ghidul despre certificatul energetic.

3. Cu sau fără certificare Passivhaus

Certificarea Passivhaus este voluntară, dar confirmă printr-o verificare independentă că locuința respectă standardul.

O casă poate respecta standardul și fără certificat. Certificatul de clădire îl emite Passive House Institute sau un certificator acreditat de institut. Certificatorul verifică proiectul, calculul energetic, produsele folosite, testul de etanșeitate și reglajul ventilației, apoi decide: casa trece sau nu trece. El trebuie să fie independent de echipa de proiectare.

Merită să decideți de la început. Un proiect gândit pentru certificare evită corecturile târzii, iar documentele se adună pe parcurs, nu la final. Cereți oferte pentru certificare, pentru calculul energetic și pentru teste înainte de a semna contractul de proiectare.

Certificatorul nu trebuie să vină pe șantier, așa că îl puteți alege de oriunde. În octombrie 2026, baza de date a institutului lista 42 de proiecte din România, dintre care 28 certificate, iar doi certificatori acreditați aveau sediul în țară. Printre ele se află Casa Ria, construită de BioBuilds în Valea Voievozilor, județul Dâmbovița, și certificată în 2019, cu un necesar de încălzire de 2 kWh/m² pe an și un rezultat n50 de 0,11.

Institutul certifică și componente: ferestre, unități de ventilație și sisteme constructive complete. O componentă certificată ușurează proiectarea, pentru că valorile ei sunt deja verificate. Clădirea se evaluează însă separat. De exemplu, sistemul constructiv MODULAR al BioBuilds a primit în 2026 certificarea de componentă Passivhaus pentru climatul temperat-răcoros, cu identificatorul 2582cs03, care poate fi consultat în baza de date a institutului. Fiecare casă construită cu el are nevoie de propria evaluare pentru a deveni clădire certificată.

Criteriile, clasele Classic, Plus și Premium și pașii certificării sunt explicate în ghidul certificării Passive House.

4. Bugetul

Bugetul are patru părți: terenul, casa, lucrările de pe teren și taxele.

Costul suplimentar pentru atingerea standardului pasiv depinde mai ales de experiența echipei. El vine din izolația mai groasă, din ferestrele mai bune, din ventilație și din atenția la detalii. Estimările publicate scad pe măsură ce echipele capătă experiență.

Un exemplu de calcul al Passive House Institute, actualizat în 2006, arată un cost cu circa 8% peste media construcțiilor de atunci. Exemplul privește o casă pentru o singură familie din Germania. Organizația britanică Passivhaus Trust a găsit tot circa 8% în 2018.

În raportul intermediar din iulie 2026, costul estimat prin calcul pentru una dintre cele două locuințe ale unui duplex este cu aproximativ 3-5% mai mare. Comparația se face cu o locuință de aceeași formă, construită la cerințele actuale din Anglia și Scoția. În acel exemplu, etanșeitatea nu adăuga costuri: ținea de execuția atentă și proteja construcția de umezeală.

Aceste cifre descriu alte piețe; în România contează oferta pentru casa dumneavoastră.

Casele BioBuilds, construite cu sistemul constructiv certificat, au prețuri publice. Ultima coloană arată de la cât pornesc costurile din afara prețului casei: proiectarea, taxele, lucrările de pe teren, bucătăria, terasa și o rezervă.

Prețuri fără TVA. Bloom 190, cel mai mare model, pornește de la 197.000 € în varianta Semi-finisat și de la 385.000 € La cheie. Transportul se calculează separat, în funcție de destinație. Montajul îl organizați cu partenerii locali BioBuilds, fără cost suplimentar de montaj. Macaraua, fundația, racordurile și celelalte lucrări de pe teren intră în costurile de șantier. Ce include fiecare variantă este explicat în comparația dintre La cheie și Semi-finisat, iar costurile din afara prețului casei în ghidul costurilor suplimentare.

Mai multe bănci din România oferă credite ipotecare verzi, cu dobândă puțin mai mică, pentru locuințe în clasa energetică A, unele și pentru clasa B sau pentru locuințe certificate Green Homes. Condițiile se schimbă des, așa că verificați-le când cereți oferta. Pentru costurile de după mutare, citiți cât costă încălzirea unei case pasive, iar pentru credit, ghidul finanțării. Lăsați în buget o rezervă pentru lucrările de pe teren: acolo apar cele mai multe surprize.

5. Terenul și soarele

Alegeți un teren intravilan unde puteți orienta fațada principală spre sud, fără umbră iarna, și verificați în certificatul de urbanism ce puteți construi.

Un teren intravilan se află în perimetrul localității, delimitat prin planurile de urbanism.

Iarna, soarele este jos și intră adânc prin ferestrele orientate spre sud. Vara, la amiază, este sus și se oprește ușor cu o streașină sau cu jaluzele exterioare. La latitudinea Bucureștiului, soarele de la amiază urcă la circa 69° pe 21 iunie și coboară la circa 22° pe 21 decembrie. La Cluj și la Iași, ambele unghiuri sunt cu 2-3 grade mai mici.

Un teren bun pentru o casă pasivă arată așa:

Detaliile sunt în lista de verificări pentru teren, în ghidul despre teren intravilan și extravilan, în cel despre certificatul de urbanism și în cel despre branșamente.

6. Proiectul

Faceți calculul energetic de la prima schiță și proiectați o casă cu formă simplă, ferestre mari spre sud, mai mici spre nord și umbrire exterioară pe est și vest.

Forma decide o mare parte din consum. Fiecare colț, retragere sau ieșind adaugă perete exterior și îmbinări de detaliat. O casă compactă, cu volum simplu, pierde mai puțină căldură pentru aceeași suprafață locuibilă și este mai ușor de construit fără punți termice.

Ferestrele au rol diferit după orientare. Spre sud, aduc căldură iarna și se umbresc ușor vara. Spre est și vest, soarele de dimineață și de seară este jos și intră sub orice streașină, așa că aici ajută jaluzelele exterioare. Spre nord, ferestrele aduc lumină, dar aproape deloc căldură, deci rămân de obicei mai mici.

Calculul energetic se face cu PHPP (Passive House Planning Package), instrumentul folosit pentru standardul Passivhaus. El face bilanțul lunar dintre pierderile și câștigurile de căldură ale casei, cu datele climatice ale locului. Cereți acest calcul de la prima schiță: o fereastră mutată în faza de concept nu costă nimic, aceeași fereastră mutată după autorizație poate costa un proiect nou.

Echipa obișnuită are cinci roluri:

• Arhitectul cu drept de semnătură, care întocmește documentația pentru autorizație.
• Proiectantul sau consultantul Passivhaus, care face calculul PHPP și verifică detaliile. Institutul publică un registru al specialiștilor, iar în România activează Asociația Passive House din România (PHAR), afiliată rețelei internaționale iPHA a institutului.
• Inginerul de structură, pentru casă și fundație.
• Inginerul de instalații, pentru ventilație, încălzire și apă.
• Auditorul energetic, care întocmește certificatul de performanță energetică.

Cu o casă prefabricată, o parte din aceste roluri se mută la producător. BioBuilds pregătește desenele tehnice și documentația energetică inițială pentru modelul ales, iar arhitectul local se ocupă de autorizație.

7. Sistemul constructiv

Standardul se poate atinge cu orice sistem constructiv, dar calitatea se verifică pe șantier sau în fabrică, în funcție de varianta aleasă.

Zidăria are nevoie de izolație groasă pe exterior, pentru că zidul singur izolează puțin. Lemnul permite pereți mai subțiri pentru aceeași performanță, pentru că izolația umple spațiul dintre montanți. În ambele cazuri, ce contează este continuitatea izolației și a stratului etanș.

BioBuilds construiește case modulare din lemn, în fabrica din Moreni, județul Dâmbovița. Pereții, acoperișul și placa sistemului MODULAR au, conform certificatului de componentă, valori U de 0,15 W/(m²K). Testele de etanșeitate făcute pe casele BioBuilds finalizate au o medie de aproximativ 0,4 schimburi de aer pe oră, sub limita de 0,6. Producția unui model standard durează circa trei săptămâni din momentul programării, în condiții standard. Pregătirea terenului, transportul și montajul se programează separat. De ce lemnul este o alegere solidă pentru o casă pe termen lung explică ghidul despre structura din lemn.

8. Autorizațiile

O casă pasivă urmează aceleași proceduri de autorizare ca orice casă nouă, cu calculul energetic inclus în dosar de la început.

De regulă, o locuință permanentă are nevoie de autorizație de construire, indiferent dacă este construită pe șantier sau în fabrică. Pentru unele case din mediul rural există procedura de notificare, explicată mai jos. Procedura obișnuită are următorii pași:

Termenele sunt cele din Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor (Legea nr. 169/2026), aplicabil din 25.08.2026, verificate în octombrie 2026. Pentru certificatul de urbanism, termenul curge de la înregistrarea cererii; pentru autorizație, de la documentația completă sau de la acordul unic. Pregătirea avizelor, a studiilor și a proiectului durează de obicei mai mult decât termenele în sine. Pentru unele case parter din localitățile rurale, de cel mult 150 m² suprafață desfășurată, Codul permite construirea pe bază de notificare. Condițiile sunt explicate în ghidul despre noul Cod al urbanismului, iar dosarul complet în ghidul autorizației de construire.

9. Fundația

Fundația susține casa, iar izolația continuă de sub ea limitează pierderile de căldură spre sol.

Proiectantul alege tipul de fundație pe baza studiului geotehnic și a calculului de structură. Variantele obișnuite sunt placa de beton armat (beton cu elemente de oțel în interior), fundațiile continue sub pereți și fundațiile pe puncte, cum ar fi stâlpii sau șuruburile metalice.

Pentru o casă pasivă, trebuie stabilit și traseul izolației. Când se izolează placa de beton, izolația se montează sub ea și pe margini. Stratul continuă fără întrerupere până la izolația pereților. La casele BioBuilds se izolează planșeul de la baza casei, adică structura care susține podeaua. În acest caz, casa poate sta pe fundații pe puncte, cu un spațiu ventilat dedesubt. Contactul cu solul se reduce la câteva puncte, care se pot izola.

Tot la fundație se pregătește protecția la radon, un gaz natural care vine din sol. Pentru orice casă nouă se determină indicele de radon al amplasamentului, un indicator folosit la evaluarea riscului ca radonul să pătrundă din sol în casă. Normativul RTC 7-2022 cere ca măsurile de protecție de nivel 1 să fie aplicate la execuție. Proiectantul le include în detaliile plăcii sau ale planșeului.

Avantajele fiecărei variante de fundație sunt comparate în ghidul despre fundație.

10. Izolația și punțile termice

Izolația trebuie să înconjoare casa fără întrerupere, de la fundație până la acoperiș.

Valoarea U arată câți wați trec printr-un metru pătrat de perete pentru fiecare grad de diferență dintre interior și exterior. Cu cât e mai mică, cu atât mai bine. Un perete cu U = 0,15 W/(m²K), la 20 °C în casă și −10 °C afară, pierde 4,5 W pe metru pătrat. Un perete vechi, neizolat, pierde de câteva ori mai mult.

O punte termică este o zonă prin care se pierde mai multă căldură decât prin suprafețele din jur, din cauza materialelor, a formei sau a unei întreruperi a izolației: o placă de balcon care iese din casă, o grindă care traversează izolația, îmbinarea unei ferestre sau marginea fundației. În aceste zone, suprafața de la interior rămâne mai rece. Pe o suprafață rece, umiditatea din aer se poate condensa, iar mucegaiul are condiții să apară. Cum se previne explică ghidul despre mucegai.

Standardul consideră un detaliu fără punte termică atunci când pierderea suplimentară pe metru de îmbinare rămâne sub 0,01 W/(mK). În practică, detaliile se desenează pe rând (colțurile, baza pereților, ferestrele, acoperișul), iar izolația trece prin toate fără întrerupere.

11. Etanșeitatea și testul blower door

Casa are nevoie de un strat etanș continuu, iar testul blower door arată, în cifre, cât aer scapă prin el.

Stratul etanș se află de obicei pe partea dinspre interior a izolației. Este realizat din plăci OSB cu îmbinările lipite cu bandă și din membrane. La trecerile cablurilor și țevilor se folosesc manșoane, piese care etanșează spațiul din jurul lor. La casele din lemn, acest strat împiedică și aerul cald și umed din casă să ajungă în structură, unde s-ar putea condensa. O casă etanșă nu este o casă fără aer: aerul proaspăt intră controlat, prin ventilație.

Testul se face cu un ventilator montat într-o ușă exterioară. Ventilatorul scoate sau introduce aer până când diferența de presiune dintre interior și exterior ajunge la 50 Pa. Debitul este cantitatea de aer deplasată într-un anumit timp. Debitul necesar pentru a menține diferența de presiune este egal cu cel care trece prin neetanșeități. Valoarea n50 se obține împărțind debitul pe oră la volumul de aer din casă.

Pentru certificare, testul se face după standardul ISO 9972. Presiunea din casă este mai mare decât cea de afară la proba în suprapresiune și mai mică la proba în depresiune. Media celor două rezultate trebuie să respecte limita. Testul durează câteva ore. Nu îl poate face cine a executat stratul etanș și nici proprietarul casei. Programați două teste:

• Testul intermediar, cât timp stratul etanș este încă accesibil, înainte de finisaje. Scăpările se găsesc cu fum sau cu o cameră de termoviziune, care arată diferențele de temperatură. Se repară pe loc.
• Testul final, pe casa terminată. Raportul lui intră în dosarul de certificare.

Scăpările tipice sunt la trecerile instalațiilor, la îmbinările ferestrelor și ale ușilor și la îmbinările dintre panouri. La casele BioBuilds, o mare parte din stratul etanș se execută și se verifică în fabrică, iar media testelor pe casele finalizate este de aproximativ 0,4 schimburi pe oră.

12. Ferestrele

Alegeți ferestre cu trei foi de sticlă și rame bine izolate, montate în planul izolației, adică în dreptul stratului de izolație al peretelui.

Pragurile folosite de institut la certificarea ferestrelor depind de zona climatică a proiectului. Aceasta se stabilește după datele climatice folosite în calcul.

În zona temperat-răcoroasă se încadrează de regulă proiectele din Transilvania și Moldova. Fereastra completă are U de cel mult 0,80 W/(m²K), iar după montaj, de cel mult 0,85. În zona temperat-caldă se încadrează adesea proiectele din sudul țării. Aici pragurile sunt 1,00 pentru fereastra completă și 1,05 după montaj.

Pentru casa dumneavoastră, alegerea se verifică în calculul PHPP și prin criteriul de confort de mai jos. În ofertă, Ug descrie doar sticla, Uf doar rama, iar Uw fereastra completă. Comparați valoarea Uw și, mai ales, valoarea ferestrei montate.

Criteriul de confort este simplu: standardul cere ca suprafețele interioare ale pereților să nu fie cu mai mult de 4,2 grade sub temperatura camerei, iar la ferestre verifică aceeași regulă la jumătate de metru în fața geamului. Așa nu simțiți răceală lângă fereastră, chiar dacă geamul ajunge până la podea.

Al doilea număr important este factorul solar, g: ce parte din energia soarelui trece prin geam. Spre sud, un factor solar mai mare aduce mai multă căldură iarna. Vara, aceeași căldură se oprește cu umbrire exterioară.

Montajul contează la fel de mult ca fereastra. Rama stă în planul izolației, izolația o acoperă parțial pe exterior, iar îmbinarea cu peretele are trei straturi: etanș la aer la interior, izolat la mijloc și protejat de ploaie și vânt la exterior. Pe piața din România, acest mod de lucru se numește adesea „montaj RAL”, după ghidul german care îl descrie. O fereastră excelentă montată în fața izolației devine o punte termică.

Casele BioBuilds folosesc geamuri cu trei foi de sticlă și Ug = 0,50 W/(m²K). Ramele Genesis 90 sunt o componentă certificată Passivhaus și au Uf între 0,76 și 0,78 W/(m²K). Jaluzelele exterioare se acționează din aplicație sau manual. Sunt incluse în varianta La cheie și opționale în varianta Semi-finisat.

13. Ventilația cu recuperare de căldură

Ventilația aduce aer proaspăt filtrat și îi transferă căldura aerului evacuat, fără să amestece cele două fluxuri de aer.

Sistemul are o unitate centrală și două rețele de tubulatură, adică tuburi prin care circulă aerul. O rețea aduce aer proaspăt în living și în dormitoare. Cealaltă extrage aerul uzat din bucătărie, din baie și din debara. În unitate, fluxurile trec printr-un schimbător de căldură: plăci subțiri le țin separate, dar permit căldurii să treacă din aerul evacuat în cel proaspăt.

Câteva cifre ajută la înțelegere. La −10 °C afară și 21 °C în casă, un schimbător cu randament de 85% încălzește aerul proaspăt până la circa 16 °C înainte să intre în camere. Ventilația schimbă aerul continuu, fără curent, iar filtrele opresc praful și polenul de afară. Pentru dormitoare și living, standardul limitează zgomotul ventilației la 25 dB(A).

Trei lucruri fac diferența între un sistem bun și unul care deranjează:

• Tubulatura se proiectează odată cu casa. Traseele, diametrele și amortizoarele de zgomot se decid înainte de închiderea structurii.
• Debitele se reglează la punerea în funcțiune. Fiecare gură de aer este o deschidere prin care aerul intră sau iese din cameră. Debitul se reglează la valoarea din proiect. Valorile se notează într-un protocol, adică un raport al reglajelor, cerut și la certificare.
• Filtrele se schimbă la timp. Zehnder recomandă schimbarea lor cel puțin o dată la șase luni, iar standardul cere ca proprietarul să o poată face singur. O verificare și o curățare profesională a sistemului se fac la câțiva ani.

În casele BioBuilds, ventilația este Zehnder: ComfoAir Q450 pentru Serenity 95, Sanctuary 142 și Bloom 190 și Zehnder EVO pentru Wanderlust 48. Sistemul este inclus în varianta La cheie. În varianta Semi-finisat, pachetul de ventilație costă 8.000 €–24.500 €, în funcție de model, fără TVA. Costurile și întreținerea sunt detaliate în ghidul ventilației cu recuperare de căldură, iar tipurile de sisteme în comparația dintre ventilația centralizată și recuperatoarele locale.

14. Încălzirea, răcirea și apa caldă

O casă pasivă are nevoie de o sursă de căldură de putere mică, de obicei o pompă de căldură, iar apa caldă reprezintă unul dintre cele mai mari consumuri de energie.

La o sarcină termică de cel mult 10 W/m², o casă de 120 m² are nevoie de circa 1,2 kW în condițiile de frig pentru care a fost proiectată. Puterea sursei de căldură se alege după calculul casei, nu după reguli practice pentru case obișnuite. O pompă de căldură cu putere prea mare pornește și se oprește des, ceea ce îi scade eficiența și îi scurtează durata de viață.

Variantele obișnuite sunt două:

• Pompa de căldură aer-aer încălzește și răcește aerul din casă. Pentru apa caldă este necesar un sistem separat.
• Pompa de căldură aer-apă alimentează încălzirea în pardoseală sau radiatoarele și, de obicei, și boilerul, rezervorul în care se încălzește și se păstrează apa caldă.

Când casa consumă atât de puțin pentru încălzire, prepararea apei calde reprezintă o parte importantă din consumul anual. Chiar și în prima casă pasivă, de la Kranichstein, apa caldă a fost cel mai mare consumator de energie.

Calculul standardului ia în considerare 25 de litri de apă la 60 °C pe persoană și pe zi. Pentru o familie de patru persoane și apă rece de 10 °C, încălzirea apei cere circa 2.100 kWh de căldură pe an. Este aproape cât necesarul maxim de încălzire al unei case pasive de 140 m². De aceea, contează lungimea conductelor, izolarea lor și căldura pierdută de boiler.

Panourile fotovoltaice produc electricitate din energia soarelui. O casă care consumă puțin are nevoie de mai puțini kWp pentru același bilanț energetic, adică diferența dintre energia produsă și cea consumată. kWp exprimă puterea panourilor măsurată în condiții standard de testare.

În casele BioBuilds La cheie, pompa de căldură este Samsung WindFree sau Panasonic, iar la modelele cu ComfoAir Q450 ventilația lucrează și cu modulul ComfoClime, pentru încălzire și răcire. Apa caldă vine dintr-un sistem Ariston cu două rezervoare. Panourile fotovoltaice sunt opționale. Mai multe detalii găsiți în ghidul pompei de căldură, în comparația dintre pompele aer-aer și aer-apă, în ghidul panourilor fotovoltaice și în ghidul prosumatorului.

15. Vara în casă

Vara, umbrirea exterioară limitează căldura care intră în casă, iar ventilarea pe timp de noapte sau răcirea de putere mică elimină căldura acumulată.

Izolația ajută și la păstrarea răcorii. Vara, casa se poate încălzi de la soarele care intră prin geamuri și de la căldura produsă în interior. Pentru casele fără răcire activă, standardul permite peste 25 °C în casă în cel mult 10% din orele anului și recomandă sub 5%. Dacă există răcire activă, puterea ei trebuie stabilită prin calcul. În ambele cazuri, protecția de vară face parte din proiect.

Măsurile, în ordinea eficienței:

• 1. Umbrirea exterioară. Jaluzelele exterioare și streașinile opresc soarele înainte de geam. O jaluzea interioară oprește lumina, dar căldura este deja în casă.
• 2. Ventilarea pe timp de noapte. Când afară este mai răcoare decât în casă, ferestrele deschise scot căldura acumulată ziua. Ventilația poate face același lucru prin funcția de bypass, care lasă aerul proaspăt să ocolească schimbătorul de căldură.
• 3. Răcirea activă. O pompă de căldură care poate răci menține confortul în zilele cele mai calde. Consumul este mic deoarece anvelopa limitează pătrunderea căldurii.

Verile din România pot fi foarte calde, mai ales în sud. Cereți ca proiectantul să verifice confortul de vară în calculul PHPP, nu doar necesarul de încălzire.

16. Controlul calității pe șantier

Fotografiați și testați detaliile importante înainte să fie acoperite de finisaje.

Dirigintele de șantier verifică execuția în numele dumneavoastră. Certificatorul Passivhaus, dacă ați ales certificarea, cere fotografii și rapoarte pentru detaliile energetice. La o casă prefabricată, multe dintre aceste verificări se fac în fabrică. La casele BioBuilds, faza de fabrică include testul blower door.

17. Recepția și certificarea

Casa este gata când are procesul-verbal de recepție, certificatul de performanță energetică și, dacă l-ați ales, certificatul Passivhaus.

Pentru certificatul Passivhaus, dosarul final cuprinde:

• calculul PHPP actualizat cu ce s-a construit;
• raportul semnat al testului blower door;
• protocolul de reglaj al ventilației;
• declarația responsabilului lucrărilor;
• fotografiile detaliilor importante pentru energie.

La recepția de la terminarea lucrărilor participă reprezentantul primăriei. Prezentați certificatul de performanță energetică în original și anexați o copie la procesul-verbal. Fără această copie, procesul-verbal nu este valabil (este nul de drept). Certificatul este valabil 10 ani, cât timp casa nu trece printr-o renovare majoră.

Declarați casa la taxele locale în 30 de zile de la dobândire. Pentru o casă nouă, data dobândirii este de regulă data recepției. Nu așteptați intabularea, adică înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară. Urmează intabularea casei și asigurarea obligatorie a locuinței. Pașii sunt explicați în ghidurile despre cadastru și intabulare, impozitul pe casă și asigurarea casei.

La recepție primiți și cartea tehnică a construcției, cu documentele de proiectare, execuție și recepție și cu instrucțiunile de utilizare și întreținere. Păstrați-o și completați-o la fiecare lucrare asupra casei. Recepția finală este o etapă separată, la sfârșitul perioadei de garanție.

18. Viața într-o casă pasivă

Într-o casă pasivă locuiți ca în orice altă casă, cu temperaturi mai stabile, aer proaspăt fără curent și câteva obiceiuri noi.

• Ferestrele se deschid oricând. Iarna nu mai este nevoie, pentru că ventilația aduce aer proaspăt. Vara, le deschideți noaptea.
• Temperatura se setează o dată. Casa își schimbă temperatura încet, așa că o valoare constantă funcționează mai bine decât programele cu urcări și coborâri mari.
• Filtrele se schimbă la timp. Multe unități afișează când e momentul, iar schimbarea durează câteva minute.
• Iarna, aerul poate fi uscat. În perioadele reci și uscate, umiditatea relativă poate coborî sub 40%. Un debit de ventilație potrivit numărului de locuitori ajută.
• Hota de bucătărie lucrează de obicei cu recirculare. O hotă puternică cu evacuare afară dezechilibrează ventilația.
• O pană de curent nu răcește casa repede. Anvelopa încetinește pierderile de căldură, iar temperatura scade lent.

Pentru economiile la energie, citiți analiza economiilor unei case pasive, iar pentru aerul din casă, ghidul despre calitatea aerului.

19. Greșelile care costă cel mai mult

Evitați calculul energetic făcut târziu, detaliile de execuție neverificate, instalațiile alese sau reglate greșit și bugetul fără rezervă pentru teren.

• 1. Calculul energetic făcut după proiect. Corecturile târzii schimbă ferestre, grosimi și detalii deja desenate.
• 2. O formă complicată. Fiecare retragere adaugă perete exterior și punți termice de rezolvat.
• 3. Ferestre mari spre vest, fără umbrire exterioară. Soarele de după-amiază încălzește casa exact când este deja cald.
• 4. Ferestre montate în fața izolației. Rama devine punte termică, iar suprafața din jurul ei rămâne rece.
• 5. Treceri de instalații neplanificate. Fiecare gaură făcută pe șantier prin stratul etanș trebuie reparată.
• 6. Lipsa testului intermediar. După finisaje, o scăpare se repară greu și scump.
• 7. Pompă de căldură prea mare. Pornește și se oprește des și consumă mai mult.
• 8. Ventilație nereglată. Debitele greșite fac zgomot, curent sau aer prea uscat.
• 9. Hotă cu evacuare puternică în exterior. Trage aer prin neetanșeități și dezechilibrează ventilația.
• 10. Buget fără rezervă pentru teren. Fundația, racordurile și accesul pot depăși estimarea inițială.

20. Dicționar de la A la Z

Dicționarul explică pe scurt termenii tehnici și abrevierile folosite în ghid.

• Anvelopă: învelișul casei, adică pereții, acoperișul, placa, ferestrele și ușile.
• BCA: beton celular autoclavizat, folosit în blocuri ușoare de zidărie, cu pori.
• Blower door: testul de etanșeitate cu un ventilator montat în ușă; rezultatul lui este n50.
• Certificat de performanță energetică: documentul care încadrează casa într-o clasă energetică, de la A+ la G.
• Condens: transformarea vaporilor de apă în apă lichidă, de exemplu pe o suprafață rece.
• EnerPHit: varianta standardului Passivhaus pentru renovări.
• Etanșeitate: cât de puțin aer trece necontrolat prin anvelopă.
• Factor solar (g): ce parte din energia soarelui trece prin geam.
• Fereastră pentru casă pasivă: fereastră completă cu U de cel mult 0,80 W/(m²K) în zona temperat-răcoroasă, de obicei cu trei foi de sticlă; institutul clasifică ramele de la phA+ la phC.
• kW și kWh: kW exprimă puterea, adică ritmul în care un echipament consumă sau produce energie; kWh exprimă cantitatea de energie consumată sau produsă într-un interval de timp.
• Lucrări umede: lucrări care folosesc apă și au nevoie de uscare, precum tencuirea.
• Montaj RAL: montajul ferestrei cu trei straturi de etanșare, după un ghid german folosit și în România.
• n50: câte schimburi de aer pe oră au loc prin neetanșeități la 50 Pa; limita pentru o casă pasivă este 0,6.
• nZEB: clădire cu consum de energie aproape egal cu zero, minimul legal pentru casele noi.
• PAC: proiectul pentru autorizarea construirii, depus pentru autorizația de construire; înainte de Codul din 2026 se numea DTAC.
• Passive House Institute: institutul din Darmstadt care a definit standardul și care certifică clădiri și componente.
• PER: energia primară regenerabilă, indicatorul care deosebește clasele Classic, Plus și Premium.
• PHPP: Passive House Planning Package, instrumentul cu care se calculează performanța energetică a casei pentru standardul Passivhaus.
• Punte termică: zonă prin care se pierde mai multă căldură decât prin suprafețele din jur, din cauza materialelor, a formei sau a întreruperii izolației.
• Răcire activă: răcire cu un echipament care consumă energie, precum o pompă de căldură.
• Recirculare: hota filtrează aerul și îl trimite înapoi în cameră, în loc să îl evacueze afară.
• Recuperare de căldură: transferul căldurii din aerul evacuat în aerul proaspăt, prin schimbătorul unității de ventilație.
• Sarcină termică: puterea de încălzire necesară în condițiile de frig pentru care este proiectată casa, în W/m².
• Sarcini ale terenului: obligații sau restricții care privesc terenul și pot afecta folosirea lui.
• Servitute: drept de folosire a unui teren de către altcineva, de exemplu pentru trecere.
• Strat etanș: stratul continuu, de obicei la interiorul izolației, care oprește trecerea aerului.
• Suprafață desfășurată: suprafața însumată a nivelurilor casei, calculată după regulile de urbanism.
• Suprafață utilă: suprafața interioară care poate fi folosită, calculată fără suprafața ocupată de pereți.
• Supraîncălzire: orele în care temperatura din casă trece de 25 °C; fără răcire activă, standardul permite cel mult 10% din orele anului.
• Test intermediar: testul blower door făcut înainte de finisaje, cât timp scăpările se mai pot repara ușor.
• Umiditate relativă: câtă apă sub formă de vapori conține aerul, în procente din cantitatea maximă posibilă la aceeași temperatură.
• Umbrire exterioară: jaluzele, streașini sau copertine care opresc soarele înainte de geam.
• Valoarea U: câți wați trec printr-un metru pătrat de element pentru fiecare grad de diferență de temperatură; mai mic înseamnă mai bine.
• Ventilație cu recuperare de căldură: sistemul care aduce aer proaspăt filtrat și păstrează căldura aerului evacuat.
• Zonă climatică: zona în care se află casa, folosită în calcule. Metodologia Mc 001-2022 împarte România în cinci zone de iarnă, cu temperaturi exterioare de calcul de la −12 °C la −24 °C.

Pentru a vedea aceste principii într-o casă deja proiectată, configurați un model BioBuilds și verificați prețul variantei alese.